Elev la Liceul cu Program Sportiv: ce faci dupa ce termini liceul si junioratul?

Iți mai amintești ce îți doreai să te faci, când vei fi mare? Ce meserie super “cool” vei avea și cum vei fi tu super erou? Iți amintești de ce te-ai înscris la Liceul cu Program Sportiv?

Eu îmi amintesc că, pana pe la 8 anișori, îmi doream să fiu doctorița, polițista, profesoara, și câteodată mă vedeam cântăreață (doamne!!! nu am avut niciodată voce :)) )
Asta până la vârsta de 8 ani – când am intrat prima dată într-o sală de sport si am pus mâna pe o minge de handbal. Din acel moment am stiut întotdeauna ce mă voi face: handbalistă!

Mie mi-a plăcut mult școala și am iubit sportul. Așadar am îmbinat cele două și m-am înscris la Liceul cu Program Sportiv. In perioada liceului am invățat, la unele materii mai mult, la altele mai puțin…dar am avut grijă ca niciodată sa nu am vreo problema. Și nu am avut.

A urmat examenul de bacalaureat și m-am pregătit să îl depășesc cu succes, pentru ca îmi doream să fac si o facultate.

Sunt 12 ani de când am ieșit pentru ultima dată din laboratorul de biologie al Liceului cu Program Sportiv Tg-Jiu, clasă în care invățasem zi de zi.

Am luat BAC-ul cu notă mare, așa ca m-am înscris din primul an la o facultate super cool ( management marketing – în 2005 chiar “suna” cool – mai ales dacă terminasei un liceu sportiv, unde nu se face matematică și economie mai deloc.). Adevărul e că a fost super super greu!!!!

Cu un program foarte aglomerat: ore la facultate, ore de pregătire (cand te trezesti la facultate la ora de mate și tu ai impresia că desenezi de pe tablă – realizezi că ceva nu e in regulă), antrenamente zilnice, intr-o perioadă chiar fizioterapie si mers in cârjă, naveta zilnică București – Ploiești, am reușit să termin doi ani de facultate. Apoi mi-am schimbat echipa si am plecat la 300 km distanță de Bucuresti.

Din handbal câștigam un salariu mult mai mare peste medie așa că, la cei 20 de ani, nu mi-a fost greu să renunț la facultate in ultimul an…oricum eu îmi doream să fac sport si la noua echipă aveam posibilitatea să mă înscriu la facultatea de sport. Și așa am făcut!

De ce vă povestesc asta?
Pentru că am avut foarte multe alegeri de făcut și am simțit întotdeauna nevoia de a avea pe cineva care să ma ajute. Poate un mentor – așa i-aș spune acum. Aș fi avut nevoie de exemple care să mă ajute, să mă îndrume sau să mă susțină.

In multe din discuțiile cu sportivi sau foști sportivi, am dezbătut subiectul ăsta, și anume, nevoia de a avea pe cineva care să îti “deschida ochii”. Iar momentul în care termini liceul si junioratul…e unul crucial. Mai ales cand simți că ori te axezi pe sport, ori pe carte. Părerea mea e că ambele se pot îmbina foarte bine.

Auzim destul de des : “Sportivii nu invață, că n-au timp “, “la Liceul cu Program Sportiv nu se face carte”….iar eu consider că ideea că “ sportivii sunt proști” – e doar un mit. Mai mult, tu, absolvent al liceului sportiv, îl poți spulbera.
Iar dacă te-ai înscris la un Liceu cu Program Sportiv pentru că nu vei da BAC-ul la mate, perfect! Iți poți demonstra că îti plac multe alte materii și ți-ai propus să ai rezultate foarte bune. E important să faci ceea ce îți place.

Mi-am dorit întotdeauna să îi ajut pe cei ce trec prin situațiile în care am fost și eu. Știu că le pot fi de folos.
Așadar, am început un program în care îmi propun să motivez elevii LPS-urilor să învete mai mult și să fie mai conștienți de alegerile pe care le fac. Sa fie siguri de opțiunile pe care acestia le au la finalul liceului si a junioratului în calitate sportivi.

Prima întalnire a avut loc la Liceul cu Program Sportiv din Targu Jiu.
Pregătindu-mă pentru întalnirea cu elevii, îmi tot imaginam cum mă întorceam in laboratorul de biologie – clasa mea pentru cei 4 ani de liceu. Pentru că doamna profesoară îmi spusese că întalnirea va avea loc în amfiteatru, încercam să îmi imaginez intâlnirea mea cu elevii într-un amfiteatru. Am încercat să vizualizez amfiteatrul, dar nu am reușit.

In ziua întâlnirii, dupa ce am băut o cafea cu domnii profesori, am urcat spre locul de întâlnire. Insoțita de o doamnă profesoară urcam la etajul doi și ne îndreptam spre fosta mea clasă, fostul laborator de biologie, transformat acum în amfiteatru….

Emoțiile și bucuria simțite, nu pot fi descrise în cuvinte.

A urmat întalnirea cu elevii. Unii timizi, alții mai curajoși, mulți fară a ști ce își doresc de la viața, dar toți curioși. Dar cu aceeași speranța: să ia examenul de bacalaureat.

In speranța ca îi vom ajuta să se gândească la ce iși doresc sa facă dupa terminarea liceului, le-am prezentat trei povești ale unor sportivi de performanța. Unii dintre elevi s-au identificat cu eroii din poveștile prezentate, așa că intrebarile nu au întarziat să apară.  Exemple de oameni de succes, ce au stat in aceleași bănci ca și elevii din imagine, i-au motivat si inspirat. De la profesori de limbi straine, pana  la proprietari de afaceri sau sportivi de performanța, cu toții am fost elevii Liceului cu Program Sportiv.

A fost o experiența extraordinară, care se va repeta in curand. Sub forma atelierelor de lucru, ne propunem să venim în sprijinul elevilor, să îi ajutăm să își descopere talentele și pasiunile. Să le punem la dispoziție unelte ce îi va ajuta sa ia cele mai bune decizii pentru viitorul lor. Să fie mai motivați, mai hotărâți, mai silitori.

Așadar, dacă simti că ai nevoie de incurajări, un sfat sau suport pentru că te afli intr-o situatie in care nu sti ce ai de facut, nu ezita sa îmi scrii.

Cu ganduri bune,

Gabriela Țichelea